Strategii în carnetul de comenzi al opțiunilor,

Valoarea internă a acţiunii: este cota de participare la societatea de acţiuni propriu-zisă, care, din punct de vedere tehnic, se poate constata ca şi situaţie a capitalului net al societăţii pe acţiuni.

Valoarea nominală a obligaţiunilor: înseamnă evaluarea obligaţiei debitorului, care îi va fi plătită la termenul de scadenţă.

• Acasă » Parfum » Forme de organizare a inovației.
• Şcoala investitorului
• И только тут он -- Мне хотелось показать тебе, что это за корабль.

Valoare de rentabilitate: exprimă valorificarea capitalului depus în hârtiile de valoare. Tranzacţii bursiere: După modul de soluţionare — tranzacţii pentru executare - tranzacţii directe După momentul temporal al tranzacţiei realizate - tranzacţii prompte — în cazul tranzacţiilor prompte hârtiile de valoare sunt livrate încă în aceeaşi zi sau la câteva zile după încheierea tranzacţiei zile.

Tranzacţiile pe termen sunt legate de un risc substanţial şi sunt obiectul speculării. În cazul acestor tranzacţii, riscul pierderii este nelimitat.

Acest neajuns este îndepărtat pri aşa-zisele Tranzacţii premiale. Tranzacţiile premiale se împart în: tranzacţii premiale cu premiul pentru preluare tranzacţii premiale cu premiul cu expediere tranzacţii premiale de dont, pentru preluare sau expediere tranzacţii premiale duble pentru preluare sau expediere tranzacţii de stelaj 2. Investiţie contra economisire Economisirea Este păstrarea banilor destinaţi pentru consum de scurtă durată, într-un cont curent sau pe termen, deschis la bancă.

Cum am invatat INFORMATICA?

La economisire, dobânda este de regulă atât de mică, încât după scăderea impozitului şi a inflaţiei, suma economisită, în valoarea ei reală, în cursul timpului erodează, adică valoarea sumelor economisite exprimată în cantitatea de marfă, care s-ar putea cumpăra pentru suma economisită, scade.

Din aceste motive, economisirea nu este potrivită pentru o păstrare îndelungată a banilor şi creşterea reală a mijloacelor acumulate.

De economisire nu se leagă riscurile de curs, dar foarte reale sunt riscurile de bonitate ale instituţiei la care se află sumele economisite pentru investitiţie. Investitorul acceptă în mod conştient riscul ca, în orizontul îndepărtat, să strategii în carnetul de comenzi al opțiunilor profituri mai mari. Doar prin investiţii este posibil a proteja în faţa inflaţiei mijloacele acumulate şi a atinge creşterea lor reală. Există o relaţie foarte strânsă între rentabilitate şi risc — cu cât de mari sunt şansele de profit, cu atât de mare este riscul pe care trebuie să îl preia investitorul.

Preluarea riscului este preţul plătit pentru un profit mai mare.

Riscurile investiţionale pe pieţele de capital dezvoltate Europa de Vest, America de Nord, o parte din Asia sunt foarte bine exprimabile în cifre. Formarea unei strategii investiţionale sigure este ajutată nu numai de seriile istorice de statistică de bună calitate, care în SUA îşi au începuturile în anii douăzeci şi în Europa în anii cincizeci, dar şi pe cercetarea ştiinţifică în domeniul teoriei moderne a portofoliului.

Tipuri de bază de investiţii - riscul,profitul şi lichiditatea Fiecare om se poate hotărâ dacă îşi va cheltui banii pentru obiecte de consum imediat sau pentru obiecte pe care doreşte să le schimbe în viitor în bani. În acest caz el devine investitor.

Investiţia înseamnă că astăzi renunţ la ceva cu scopul de a câştiga ceva în viitor.

Valoarea viitoare este întotdeauna nesigură, de aceea activitatea de investiţii întotdeauna trage după sine riscul. În general putem distinge două tipuri de investiţii - reale şi financiare.

Investiţiile reale sunt legate de un obiect concret, întreprindere sau activitate de afaceri şi au caracter de utilizare de lungă durată. Investiţiile financiare servesc la formarea capitalului de investiţii.

De cele mai multe ori, printre investiţiile financiare se numără: Depunerile băneşti carnete de economii, contul curent, cont de virament, cont pe termen, cont de devize Certificate de depoziti foi de depunere Obligaţiunile — bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat, de întreprindere şi comunale, scrisuri ipotecare Acţiunile Poliţele de asigurare şi rente din asigurare pe viaţă Cambii Co-asociere financiară asociat dormant, participare în societăţi comerciale Investiţii de portofoliu titluri de participare Hârtii de valoare derivate futures, opţiuni, bonuri de opţiuni Depunere de bani — depunere de bani gheaţă în contul instituţiei băneşti, adică bănci.

Unul din avantaje este manipularea relativ rapidă cu mijloacele depuse în aceste conturi, dezavantajul fiind dobânda opțiuni este foarte mică.

Riscul în cazul acestor depuneri este relativ mic, deoarece, de strategii în carnetul de comenzi al opțiunilor, ele sunt asigurate conform legii. Certificatele de depozit — hârtie de valoare emisă de bancă sau casă de economii. Prin această hârtie de valoare, emitentul confirmă că investitorul a depus la bancă casa de economii o anumită sumăî de bani pentru o anumită perioadă de timp şi pentru o anumită dobândă.

Dat fiind faptul că pe ele nu este trecut numele proprietarului, acestea pot fi tranzacţionate. Obligaţiunile — hârtie de valoare de care se leagă dreptul proprietarului de a cere rambursarea sumei datorate în valorile nominale şi plata beneficiului la un anumit termen, precum şi obligaţia persoanei, care este îndreptăţită a emite obligaţiunea, de a îndeplini obligaţiile date.

Una din formele obligaţiunii este şi cambia. Acţiunea — hârtie de valoare de care se leagă drepturile proprietarului de a participa la conducerea societăţii, la profitul ei şi la capitalul rămas în cazul desfiinţării societăţii.

Unul din drepturile importante ale acţionarului este dreptul la o parte din profitul anual, adică dividend. Acţiunile sunt tranzacţionabile foarte uşor, în special dacă sunt emise la purtător nu pe nume. Poliţele de asigurare şi rentele pe viaţă — diferite tipuri de poliţe de asigurare, fiecare putându-şi alege tipul cel mai potrivit. Poliţele de asigurare sunt oferite nu numai de societăţile de asigurări, dar şi de fondurile de pensii.

Cambia — hârtie de valoare de scurtă durată, tranzacţionabilă, care reprezintă o promisiune unilaterală privind plata de bani fără nici un fel de rezerve juridice. În fond este vorba de oferta unui împrumut individual, care este acompaniată de eliberarea unui înscris privind împrumutul oferit.

Tranzacţionare pe Bursa de Valori Cehia, UE şi SUA, investiţii, acţiuni, rate de schimb.

Cambia este unul din tipurile de obligaţiune. Co-asociere financiară — cineva cu depunerea sa de capital ia parte la activitatea de afaceri a unei alte persoane pentru o cotă de participare la profit şi pierdere, ceea ce este stabilit prin contract. Investiţii de portofoliu — divizarea mijloacelor băneşti într-un ansamblu de anumite investiţii reale şi financiare. Semnificaţia divizării resurselor băneşti este străduinţa de a diviza riscurile de investiţii în diferite domenii, independente unele de altele.

Hârtii de valoare derivate — aşa-zisele derivate sunt tranzacţii cu hârtiile de valoare. Apar pe bază de contracte privind tranzacţiile viitoare de acţiuni, obligaţiuni etc. Dacă sunt transferabile, se tranzacţionează pe pieţe speciale.

Tipurile de investiţii financiare pot fi împărţite, conform rentabilităţii, în două categorii de bază: Investiţii cu profit fix şi investiţii cu profit variabil. Certificatul de depozit al acţiunii Bonurile de tezaur Cambia Obligaţiuni Conform unei alte clasificări, investiţiile se împart în "purtătoare de dobândă" — adică cotate pe baza profitului din dobândă sau "fără dobândăí" — adică cotate pe bază de scont: Investiţii purtătoare de dobândă Certificat de depozit Accept bancar Obligaţiuni obligaţiuni fără cupon Obligaţiuni cu rată fixă Bonuri de tezaur La fiecare investiţie, investitorul urmăreşte câţiva factori: mărimea investiţiei sale şi evoluţia aşteptată profitul aşteptat mărimea riscului rata aşteptată a lichidităţii Profitul — toate veniturile care îi curg investitorului din investiţie din momentul în care a depus mijloacele, până în momentul ultimei sume posibile primite din această investiţie.

Riscul — gradul de nesiguranţă legat de profiturile aşteptate din investiţie. Lichiditate — rapiditatea cu care investitorul este capabil a schimba investiţia sa înapoi în mijloace băneşti în numerar.

Toate aceste puncte de vedere sunt interdependente şi de aceea trebuie luate în consideraţie toate laolaltă. Bineînţeles, cazul ideal este atunci când investiţia aduce un profit maxim, prezintă un risc minim şi o lichiditate maximă.

În mod real însă, aceşti trei factori, într-o măsură substanţială, se reprimă unul pe altul. Investiţia promiţând profituri mari este de obicei foarte riscantă de exemplu acţiunile, opţiuniledin contră, o investiţie sigură aduce un profit mic de exemplu depunerile pe termen. Dar timpul este în acest sens un factor foarte important.

De aceea este necesar a face distincţie între profitul istoric şi cel aşteptat. Profitul istoric - ex-post, deci profitul care a fost sau care putea fi obţinut prin investiţie în trecut. Profitul aşteptat — valorificarea mijloacelor financiare aşteptată de către investitor în perioada viitoare.

Este vorba de un profit prognozat, obţinerea lui fiind nesigură. În general, beneficiul cuprinde două componente — venituri regulate din instrumentele de investiţii, în formă de dobânzi sau dividende şi profit din capital pierdericeea ce este diferenţa dintre preţul de vânzare-cumpărare a instrumentului de investiţii şi preţul pe care poate fi sau a fost vândut. Pentru calculul ratei de profit este importantă desfăşurarea în timp a tuturor profiturilor din investii.

Este bine a diviza profiturile totale în perioade de timp mai scurte de exemplu ani în beneficii anuale. De la acestea se scad costurile curente neinvestiţionale cum sunt, de exemplu, costurile de regie şi proviziile şi mai departe taxele şi redevenţele, care au apărut, în legătură cu investiţiile, în anul respectiv.

După scăderea acestor componente se obţin profituri anuale nete. În fond este vorba de pericolul că investitorul nu atinge profitul aşteptat. Benefiiciile aşteptate identice pot fi legate de riscuri diferite.

În principiu, fiecare activitate tranzacţională este legată de o anumită rată de risc. Ibbotson Associates Inc. Aceste portofolii oferă rate diferite de risc.

Printre factorii de bază care influenţează riscul investiţiilor se numără: Riscul dobânzii — datorită faptului că se schimbă nivelul ratelor de dobândă, se schimbă rata de profit a instrumentelor investiţionale. De exemplu, în cazul creşterii ratelor de dobânzi se ajunge la scăderea preţului hârtiilor de valoare. Risc de piaţă — influenţează fluctuaţia profitabilităţii ca rezultat al schimbărilor de pe piaţă recesiune, şocuri politice, schimbări de preferinţe ale consumatorilor.

Mai important este acest risc pentru acţiuni. Risc de inflaţie — inflaţia ridicată poate cauza obţinerea de către investitor a unui strategii în carnetul de comenzi al opțiunilor negativ.

Risc antreprenorial — problemele concrete ale unor ramuri sau firme Risc nesistematic — adică, prin investiţie într-un titlu, riscul creşte iar prin diversificare, din contră, scade.

Risc monetar — în cazul investiţiilor în hârtii de valoare străine clientul este expus la risc monetar şi la şansă Riscul pieţelor de acţiuni şi timpul Dacă vorbim despre un portofoliu de investiţii diversificat, atunci fluctuaţia în valoarea portofoliului încă nu înseamnă pierdere.

Investitorul nu trebuie niciodată să cedeze panicii şi să facă o greşeală fatală, cum este vânzarea titlului în momentul când piaţa se prăbuşeşte. Din istorie ştim că, după cădere, pieţele de acţiuni s-au redresat întotdeauna. Dacă pornim de la faptul că economia mondială, la fel ca şi în trecut, va creşte în continuare, evoluţia pe pieţele de acţiuni va reflecta această creştere. Se poate vedea că unica perioadă de criză reală a fost spre sfârşitul anilor 20 ai acestui secol.